Pereţii

Pereţii sunt frumoşi. Pereţii trebuie să fie frumoşi, altfel nu am putea trăi atâta timp între ei, privindu-i, privindu-ne. Pereţii tac. Sunt imobili, verticali şi tac; asta le dă un aer de eleganţă opacă, de mister rece.

 Pereţii sunt custozi incoruptibili ai spaţiilor sociale. Chiar şi atunci când se prăbuşesc, zidurile continuă să tacă. Tac şi îndură în linişte, cu filmul, cu filmele atâtor vieţi, rupându-li-se în faţa ochilor, în ei înşişi. Fără suspin, fără încrâncenare.

Uneori pereţii plâng. Lacrima lor este firul de praf dus de vânt. Praful – mortarul fărâmiţat – este şi sângele lor. Lacrima şi sângele lor atât de gemene, epuizându-şi generozitatea lăsându-se purtate de vânt către mare, precum cenuşa mortuară.

 Pereţii sunt frumoşi şi deja morţi.

Reclame

~ de ubiquus pe noiembrie 20, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: