De prolegomenae

Există un om care colecţionează în carnete cu coperte ceruite paragrafele de început ale fiecărei cărţi, de o viaţă încoace. Arhivar de începuturi, complice tacit al gesturilor eternei reîntoarceri, şerpaş atent al pionierilor literari, el citeşte, adună, clasează, compară, se entuziasmează, se indignează, fierbe la foc mic în sosuri asimilate instant. Este cel care îţi poate spune cu o mână pe inimă şi cu cealaltă pe vraful de fişe îndosariate, adunate în timp, câte vocale foloseşte în genere cutare clasic englez în paragraful inaugural al operelor sale integral publicate în colecţia Penguin, frecvenţa prenumelor (compuse) de femeie în debutul romanelor cutărui scriitor rus pre-revoluţionar, sau procentajul folosirii modului interogativ direct de către cutare post-modernist american contemporan, decedat celebru şi bogat la mai puţin de 35 de ani dintr-o supradoză de amfetamine amestecată cu bourbon 4 Roses

 Există un om care reevaluează şi reclasează literatura universală după coordonate proprii şi cu o luciditate stilistică ce se învecinează adeseori cu fascinaţia ezoterică. El îţi va explica, dacă îi dai prilejul, de ce James trebuie clasat alături de Emile, de Ivan-Ilici şi de (evident!) Mircea, de ce îi este Raymond superior lui William ca profunzime a abordării schematizante, de ce frazele scurte ale lui Michel captează mai bine atenţia cititorului decât leviatanii reverbativi cu care îşi introduce opul Umberto. El îţi poate chiar arăta grafice cu „valoarea de piaţă” a unor „uverturi literare” devenite celebre, remarcând cu un aer degajat şi amuzat, îndelung exersat, că valoarea introducerilor nu creşte întotdeauna odată cu timpul, ca în cazul vinurilor. Ba chiar unele, iniţial faste şi benigne, se strică cu vremea şi încep să capete mucegai şi miros, ca în cazul brânzei, si vous voyez ce que je veux dire.

Desigur, până la urmă vinul şi brânza mucegăită merg destul de bine împreună, cu condiţia să le consumi cu multă pâine, ca să nu ţi se urce la cap sau să nu-ţi pice greu la stomac. Iar pâinea este plăcerea lecturii, este experienţa expansivităţii cărtureşti.

Reclame

~ de ubiquus pe noiembrie 3, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: