Visul lui Manuel Enăchescu-Uricani

Când am pus prima oară piciorul în firma la care lucrez, şeful mi-a declarat entuziast şi radios: „Acum o să vezi! O să ai posibilitatea să călătoreşti unde nici nu te gândeşti, o să te implic în activităţi foarte interesante şi motivante peste tot în lume! O să vezi, o să vezi!” Şeful meu dădea foarte alert din mâini, încercând parcă să-mi reprezinte acolo, pe loc, felul în care voi parcurge cele patru zări, vorbind totodată pe un ton ridicat şi părând în general foarte surescitat.

Pătruns de entuziasmul lui, convins de încrederea lui contagioasă, am făcut atunci un lucru ce mi s-a părut logic şi necesar: am împachetat o valijoară cu toate cele necesare în vederea unei călătorii pe termen scurt: periuţă rabatabilă de dinţi, pastă de dinţi de mici dimensiuni, pieptăn, pijama, lenjerie intimă, aspirină (nu ştii niciodată), o cămaşă curată, pix şi hârtie, un deodorant, un cleştişor de tăiat unghii, un mini-aparat de bărbierit, altele. Am aşezat valijoara într-un dulap, la îndemână, şi acolo a tot stat ani buni, până am pierdut-o din vedere.

Ei bine, ieri seară am regăsit valijoara aceasta sub nişte haine mai vechi, într-una dintre debarale. Am vărsat o lacrimă, râzând de credulitatea şi de amăgirea mea de alt’dat, şi am desfăcut valiza, cu gesturi aproape tandre, dar sigure, fără cale de întoarcere. Am terminat prin a lua aspirina, cu un pahar de apă de la robinet, şi m-am culcat, pentru a mă deştepta a doua zi.

Reclame

~ de ubiquus pe octombrie 31, 2008.

3 răspunsuri to “Visul lui Manuel Enăchescu-Uricani”

  1. Cineva propunea niste opozitii taioase: hard – soft, acum – atunci. Dar cred ca ar fi o simplificare grosolana.

    De altfel, cineva nu poate fi altfel decat subiectiv. Iar altcineva nu e neaparat obiectiv.

    Prima tentatie e sa vezi simboluri la tot pasul. Autorul chiar te ndeamna: vise sfaramate, entuziasm curbat sub austeritatea realitatii, valijoare deflorate si calmante clasice inghitite cinematic in fata chiuvetei din baie. Numai ca asta e o manevra scriitoriceasca. Daca entuziasmul ar fi disparut precum dinozaurii, daca visele ar fi secat la sursa, nu s ar mai face nici cronica lor. Daca autorul a iesit dintr o piele mai veche nu inseamna ca sirul naparlirilor s a terminat.

    Eu vad mai degraba un personaj care se garboveste sub povara gandului ca se garboveste. Realitatea nemediata nu exista as such. Totul este prelucrat inainte de a fi asimilat si, mai ales, inainte de a fi comunicat. Such things as dreams are made of.

    Cu toata caldura salutam acest demers literar. Si ne preaplecam.

  2. Într-un film american ar fi sunat telefonul şi te-ar fi anunţat că trebuie să-ţi faci valiza şi să pleci, mult mai dramatic aş zice… 🙂 Aspirina era din valijoară?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: