Cişmigiu

Un parc sub burniţă într-o dimineaţă de octombrie.

Loc incert, prezenţă iluzorie, într-un spaţiu scos din timp.

Fragmente ubicue de peisaje agitându-şi amăgirile

într-o lascivă boare de neastâmpăr atmosferic.

Copaci ce-şi scutură aripile de nedorita povară

a batrânelor frunze, vădit îngreunate

de lacrimile unui cer în doliu.

Cameleonic covor de humus si iarbă

cu aparenţă variabilă – eternă ezitare

între fermitatea cernoziomului

si viscozitatea aerului tomnatic.

Un lac descărnat, cu apă seacă si pustie,

oglindind placid tăcerea desperecheatelor,

imaterialelor alei fără de capăt.

Nişte câini, ordinar hipercolerici,

comunicându-şi dezgustul existenţial

prin priviri incolore,

atitudinile lor respirând totul

din practica unei inconştiente hibernări.

Trecători cu aspect fantomatic,

spectre fără de ochi şi fără de gură,

zdrobind apasional sub tălpi

aurii cadavre de declorofilizate epiderme.

 

Pe pierdute alei,

printre rătăcite proiecţii de oameni

pe fundal de natură adormită,

am renunţat atât de uşor

la ideea căutarii sălaşului speranţei

şi am făcut cale întoarsă

pe drumul căderii în normal,

pierderii în prezent.

Reclame

~ de ubiquus pe octombrie 23, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: